NASTEREA SI MOARTEA – PORTILE VIETII

In natura moartea nu exista, exista doar metamorfoza formelor de viata. Viata este eterna si nu are opus. Nasterea si moartea sunt doua procese de transformare, sunt portile de intrare si iesire dintre domeniul spiritual si domeniul  fizic. Nasterea este trecerea din domeniul spiritual in domeniul fizic pe care am acceptat sa-l exploram pentru a invata niste lectii, pentru a experimenta si intelege prin contrast Adevarul despre noi insine. Moartea este trecerea din domeniul fizic in cel spiritual, este intoarcerea acasa cu bogatia experientelor acumulate in viata pamanteana.

Moartea nu este un eveniment ingrozitor care pune capat vietii – asa cum suntem lasati sa credem! Viata este eterna, iar moartea este un lucru firesc si natural, fiind procesul de dizolvare a formei. Frica de moarte vine din identificarea cu forma, cu Ego-ul care este o formatiune temporala in campul constiintei.

Te-ai intrebat vreodata de ce plangi cand moare cineva? Tu crezi ca il plangi pe cel plecat din domeniul fizic, dar defapt iti plangi propria durere, propriul atasament de acea persoana. Nu il plangi pe el, ci te plangi pe tine pentru ceea ce crezi ca ai pierdut prin lipsa acelei persoane din viata ta.

La noi, la Crestini mi se pare un obicei invechit si barbar sa stea “mortul” pe masa intr-un sicriu deschis, timp de 3 zile - eventual inconjurat de boccitoare – si toata lumea sa se holbeze la el si sa-si dea cu parerea despre cum arata.  Oare asta conteaza? Trupul nu este decat o haina. Prin moarte Spiritul isi recastiga libertatea si merge Acasa – in domeniul spiritual. Moartea, ca si nasterea este un moment sacru, care necesita respect, liniste, smerenie si intimitate.

Pentru ce plang daca STIU ca Spiritul este vesnic?!? Pentru ce plang daca stiu ca s-a eliberat si ii este mai  bine?!? Si apoi lacrimile noastre sunt pietre de moara care trag Spiritul inapoi pe taramul fizic in timp ce El incearca sa se inalte spre Acasa. Si daca nu contenim cu plansul si regretele Spiritul poate ramane atarnat intre doua lumi fara sa apartina niciuneia si nu isi poate gasi drumul spre Acasa si nici linistea.

.

De ziua Mortilor te duci la cimitir sa vizitezi vreo ruda, vreun prieten…Ce rost are sa te duci la cimitir si sa plangi sau sa vorbesti cu cel plecat din aceasta lume? Acolo nu este persoana draga, acolo nu este decat o haina pe care si-a dat-o jos. Altfel, oare nu-ti amintesti de ei? Trebuie sa-ti spuna cineva cand sa-ti amintesti de cei dragi plecati in alta lume?

Toate aceste obiceiuri mi se par programe bolnave care ni s-au implementat spre a ne spori frica, pentru a ne intari identificarea cu forma. Toate acestea sunt povesti inventate, sunt povesti otravitoare. De ce suntem mintiti? Simplu: pentru a putea fi mai usor de controlat!

Nimeni nu moare! Spiritul este etern si nemuritor. Viata este eterna, nu are sfarsit, totul este o transformare. Viata este o calatorie perpetua intre domeniile spiritual si fizic, iar nasterea si moartea sunt portile de trecere intre aceste lumi, sunt portile Vietii.

Acum ca stii aceste lucruri ALEGE TU CONSTIENT daca te lasi manipulat in continuare sau te eliberezi de frica si preiei conducerea asumandu-ti responsabilitatea Existentei tale, traind plenar si cu bucurie fiecare zi, recunoscator pentru darul vietii!