SENSUL VIETII

In general cand vine vorba despre scopul vietii, oamenii spun mirati  „Care este scopul?!…Care este menirea vietii?!…Totdeauna pare sa-mi scape, pare ca niciodata nu-l voi gasi…”

Cautarea sensului vietii devine o prioritate pentru omul care dobandeste constienta de sine, intrucat primul pas in gasirea sensului vietii este cunoasterea de Sine. Omul care nu stie cine este el insusi, nu are un scop in viata, nu vede rostul vietii, este dezorientat, tulburat, incoerent, sfarseste in confuzie, dezamagire, impas. Constientizarea ne inalta, iar lipsa ei ne coboara in prapastia deznadezdii si a lipsei de speranta.

Ancorarea la lumea materiala – caracteristica omului epocii moderne- il fac pe om robul dorintelor sale, care vor fi din ce in ce mai mari si mai greu daca nu chiar imposibil de satisfacut, il duce la limitare si ii impiedica accesul la sensul vietii. Eliberarea vine prin raportarea la sursa, la izvorul vietii, la Creator, la Dumnezeu.

Golul care exista in interiorul fiecarui om care nu se simte conectat la divinitate nu poate fi umplut cu nimic din afara, nici cu averi, nici cu succes, nici cu prestigiu sau recunoastere intrucat toate acestea sunt efemere, trecatoare, sunt niste iluzii create de Ego, iar omul nu va reusi sa gaseasca vietii un sens.  Tocmai acest gol interior ii mana pe multi sa alerge spre „un loc”  de unde sa nu mai incerce sa ajunga intr-altul, dar de fapt isi petrec viata luptand si incercand sa fie intr-un loc unde nu sunt si niciodata nu li se pare ca ajung acolo. Cautarea sensului vietii in afara lui Dumnezeu (fara a fi conectat cu Dumnezeu, cu vointa si ordinea divina, intelegand, respectand si aplicand Legile divine) este sortita esecului si deziluziei.

Una din metodele de a-ti gasi scopul in viata este sa te intorci la natura, sa iti descoperi propria ta natura. Tot ceea ce ai nevoie pentru calatoria ta fizica este deja acolo in tine, este darul tau din nastere. Defapt noi nu suntem singuri, suntem ghidati, tot ceea ce trebuie sa facem este ca in loc sa ne luptam cu viata, sa ne abandonam vietii, sa ne lasam in voia ei, ghidati de calauzele interioare.

Trezirea inseamna sa-ti dai seama ca ai de implinit un destin, ai de indeplinit ceva din interior, o chemare pe care numai noi insine o putem simti. In momentul cand simti acest lucru, sa castigi, sa fii deasupra altor persoane, deodata nu mai este atat de important, cade pe un plan secundar fata de a te simti implinit si sa traiesti viata cu un scop. Incepi sa traiesti din alta perspectiva.

Gasirea sensului vietii este un drum personal pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l parcurga. Ceea ce ne ajuta in gasirea sensului vietii nu este ceea ce avem, ceea ce posedam, ceea ce facem, ceee ce cunoastem, ceea ce obtinem ci modul in care ne raportam la viata. 

Adevaratul scop al vietii este sa fii fericit! Scopul vietii este sa reusesti sa fii in armonie cu tine insuti, cu ceilalti si cu tot ce te inconjoara, sa te bucuri de viata ta si sa aduci un plus de bucurie in vietile celorlalti prin harurile care ti-au fost date. Sa fii impacat si bucuros de tot ceea ce iti aduce viata, pentru ca toate experientele sunt lectii care te ajuta sa evoluezi. Sa ajungi acolo unde sa nu doresti sa pleci in alta parte!

EGO-ul - umbra din noi

Ego-ul nu esti TU. Ego-ul este imaginea pe care ti-ai format-o despre tine, este masca sociala, rolul pe care-l joci. El se hraneste cu recunoasterea, aprecierea si aprobarea celorlalti. Ego-ul doreste sa aiba in permanenta control si este sustinut de putere intrucat emotia de baza este FRICA, insotita de celelalte emotii negative. Omul isi formeaza o anumita idee despre el insusi pe baza raportarii la ceilalti, idee pe care o crede reala si o poarta toata viata fara sa realizeze ca aceasta este doar umbra lui formata din ganduri, idei, concepte, etichete, judecati, imagini, definitii inoculate din frageda copilarie de catre adultii din preajma lui (familie) care la randul lor au fost crescuti asa din necunoastere.

 De cand venim pe lume ni se spune intai de catre familie, apoi de scoala si societate, ca nu putem avea incredere cu adevarat in ceea ce suntem noi ca fiinte si ca trebuie sa  ne incredem in ceva exterior noua si astfel pasii ne sunt indreptati pe calea ambitiei, a competitiei. Ne lasam condusi de acea parte din noi – Ego-ul – care ne tine departe de ceea ce suntem noi cu adevarat si in schimb ne spune „esti ceea ce AI”, indepartandu-ne tot mai mult de creatia perfecta, divina, particica din Dumnezeu din care am venit. Incepe cu lucruri ca jucariile noastre, apoi conturile bancare si averile pe care le detinem…si inainte sa ne dam seama incepem sa ne identificam pe noi insine pe baza posesiunilor noastre. Ne formam un set de credinte precum „cu cat am mai mult, cu atat sunt mai valoros ca persoana”. Asa ne irosim vietile alergand dupa iluzii, iar copiii nostri ii crestem intr-o cultura care pune accentul pe MAI MULT, pe A AVEA in loc de A FI. Iar Ego-ul iti va cere tot mai mult, dar cu cat ai mai mult cu atat vrei mai mult, niciodata nu iti va ajunge ceea ce ai (decat eventual pentru o scurta perioada de timp) si devii constient de faptul ca altii vor ceea ce ai tu si vei fi tot mai preocupat sa-ti inmultesti averea pe de-o parte, iar pe de alta parte te vei consuma gandindu-te cum s-o protejezi. Problema este ca daca esti ceea ce AI, daca te identifici cu lucrurile pe care le detii, cand lucrurile dispar atunci si ceea ce ESTI dispare!

Tot Ego-ul ne vorbeste de separare, pentru ca el are un sistem de credinte puternice in care cine sunt Eu este separat de toti ceilalti si separat de tot ceea ce imi lipseste, de tot ceea ce mi-as dori sa am. Ne vedem separati datorita programarii si conditionarii din trecut. Dar cel mai mare neadevar pe care ni-l spune Ego-ul este ca suntem separati de Dumnezeu. Si uite asa, taram prin viata toate aceste neadevaruri fabricate de Ego-ul nostru despre necesitatea si importanta de a castiga, de  fi in competitie cu ceilalti, de a fi mai buni decat ceilalti…si asa sfarsim prin a trai intr-o minciuna.

Ego-ul te va identifica cu trupul tau, cu mintea ta, cu cunoasterea pe care o ai, cu rolul pe care il joci in viata, cu respectul  si recunoasterea familiei sau a comunitatii in care traiesti, cu posesiunile tale, im piedicandu-te sa ai acces la latura ta spirituala, sa descoperi divinitatea din tine si sa vezi adevarata ta valoare si putere. Ego-ul defapt te tine departe de tot ceea ce esti TU cu adevarat, adancindu-te intr-o prapastie fara limite.

Ego-ul pune bariere si adevarata ta natura nu se poate exprima. Ego-ul este viclean si iti va da intotdeauna justificari credibile in incercarea de a nu pierde controlul asupra ta. Ignoranta ne coboara la nivelul de sclavi ai Ego-ului, intrucat daca nu ne trezim in constiinta, Ego-ul este cel care ne conduce viata.

Cum ne eliberam de Ego-ul nostru? Renuntand - prin constientizare si intelegerea adevarului - la tiparele mentale care ne-au fost inoculate sau le-am dezvoltat noi prin experientele de viata traite, renuntand la orgoliu, inlocuind frica cu iubire si cautand in interiorul nostru comorile pe care le-am cautat pana acum in exterior.

Adu-ti aminte ca esti o creatie divina a lui Dumnezeu, o fiinta spirituala perfecta si nu ai nevoie de ceva sau de cineva care sa-ti confirme asta!