SUFLETUL PERECHE !?!

 

Se vehiculeaza tot mai des ideea ca noi, oamenii, suntem facuti unul pentru altul, „ingeri cu o singura aripa care doar impreuna pot sa zboare”. Ai zice ca unicul nostru scop pe lume e sa ne cautam jumatatea, sufletul geaman, cel cu care ne armonizam si reusim sa traim intr-un echilibru perfect pana la adanci batraneti. Dar lucrurile nu stau deloc asa.  Acest mit are la baza  povestea lui Aristotel relatata de Platon in „Banchetul”, ca demult, inainte de aparitia omului,pe pamant existau niste fiinte superioare care imbinau in acelasi trup, un barbat si o femeie.Tocmai din cauza ca se completau perfect si puteau infrunta cu succes orice dificultate, aceste creaturi erau atat de puternice. Speriati fiind ca si-ar putea pierde suprematia atat in cer, cat si pe pamant, zeii au hotarat sa desparta barbatul de femeie, sa dea nastere unei noi fiinte, mai slaba decat aceste creaturi atat de puternice. Si asa a aparut omul...Din acel moment, jumatatile care au luat nastere in urma separarii, se cauta permanent pt a redevenii ceea ce au fost odata:o fiinta superioara care poate infrunta orice obstacol in viata...

Aceasta idee ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea, este una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra.

De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Eu nu am fericirea si o astept de la celalalt, iar el o asteapta de la mine. Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit.  Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, faptul ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg. Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la un om. Fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Suntem intregi, completi, perfecti si nu ne lipseste absolut nimic. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu. Daca am acea implinire  profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala... 

E clar ca implinirea nu poate sa fie decat in identificarea si comuniunea cu Sinele meu divin. Daca sunt conectat cu natura, cu Universul, cu Dumnezeu inteleg adevarul celor spuse de Mantuitorul: ”Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru”. Simt pace, bucurie, armonie, echilibru. Doar atunci relatia mea cu alti oameni poate deveni iubitoare dar detasata, neposesiva, plina de intelegere, rabdare si toleranta iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna.

Si inca o precizare: unii care sunt nefericiti, incearca sa-si schimbe "jumatatea". De exemplu, desi stiu ca persoana cu care urmeaza sa se casatoreasca are anumite defecte, vicii, neimpliniri, totusi se insoteste cu acea persoana, sperand sa o  schimbe. TOTAL GRESIT !!! Cand iubesti pe cineva, nu te straduiesti sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi. Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau.  Noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba doar pe sine.... daca doreste si actioneaza in acest sens.     .
Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se va schimba si lumea din jurul nostru.