Se vehiculeaza tot mai des
ideea ca noi, oamenii, suntem facuti unul pentru altul, „ingeri cu o singura aripa care doar impreuna
pot sa zboare”. Ai zice ca unicul nostru scop pe lume e sa ne cautam
jumatatea, sufletul geaman, cel cu care ne armonizam si reusim sa traim intr-un
echilibru perfect pana la adanci batraneti. Dar lucrurile nu stau deloc asa.
Acest mit are la baza povestea lui
Aristotel relatata de Platon in „Banchetul”, ca demult,
inainte de aparitia omului,pe pamant existau niste fiinte superioare care
imbinau in acelasi trup, un barbat si o femeie.Tocmai din cauza ca se completau
perfect si puteau infrunta cu succes orice dificultate, aceste creaturi erau
atat de puternice. Speriati fiind ca si-ar putea pierde suprematia atat in cer,
cat si pe pamant, zeii au hotarat sa desparta barbatul de femeie, sa dea
nastere unei noi fiinte, mai slaba decat aceste creaturi atat de puternice. Si
asa a aparut omul...Din acel moment, jumatatile care au luat nastere in urma
separarii, se cauta permanent pt a redevenii ceea ce au fost odata:o fiinta
superioara care poate infrunta orice obstacol in viata...
Aceasta idee ca in viata
trebuie sa-ti cauti jumatatea, este una dintre minciunile cu un
impact dezastruos asupra noastra.
De aici vin
atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Eu nu am fericirea si o astept de la
celalalt, iar el o asteapta de la mine. Omul crede ca si-a ales partenerul
gresit si de asta nu e fericit. Isi
cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire.
Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata,
faptul ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un
intreg. Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar
seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la un om. Fiecare
om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Suntem intregi, completi, perfecti si nu ne lipseste absolut nimic. Si nu relatia mea cu alt om ma
implineste, ci relatia cu Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea
familiala, sociala...
E clar ca implinirea
nu poate sa fie decat in identificarea si comuniunea cu Sinele meu divin.
Daca sunt conectat cu natura, cu Universul, cu Dumnezeu inteleg adevarul celor
spuse de Mantuitorul: ”Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru”. Simt
pace, bucurie, armonie, echilibru. Doar atunci relatia mea cu alti oameni
poate deveni iubitoare dar detasata, neposesiva, plina de intelegere, rabdare
si toleranta iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie
cad de la sine. Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie
foarte buna.
Si inca o
precizare: unii care sunt nefericiti, incearca sa-si schimbe
"jumatatea". De exemplu, desi stiu ca persoana cu care urmeaza sa se
casatoreasca are anumite defecte, vicii, neimpliniri, totusi se insoteste cu
acea persoana, sperand sa o schimbe.
TOTAL GRESIT !!! Cand iubesti pe cineva, nu te straduiesti sa-l schimbi, caci
nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane
lupta lui cu el insusi. Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc
in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau. Noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se
schimba doar pe sine.... daca doreste si actioneaza in acest sens. .
Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se va schimba si lumea din jurul nostru.
Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se va schimba si lumea din jurul nostru.